Fetitele mele dragi

Sa incepem cu inceputul: De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Apicultura (din lat. apis care înseamnă albină) este o ramură a zootehniei care studiază biologia și tehnologia creșterii și exploatării albinelor, în scopul obținerii de producții apicole ridicate și a sporirii producției de semințe la plantele agricole entomofile. Datorită particularităților biologice specifice, albinele furnizează omului importante produse, iar prin acțiunea de polenizare încrucișată a plantelor entomofile asigură însemnate sporuri de producție la multe culturi agricole.

Istoria apiculturii

Pe parcursul întregii sale existențe, omul a vânat cuiburile de albine sălbatice și le-a luat mierea. Apicultorii au folosit stupii și au recoltat miere de la ei cu cel puțin 4500 de ani în urmă. Pe parcursul ultimelor decenii (din anii 1800 până în prezent), cunoștințele despre apicultură au crescut, ca urmare a cercetărilor efectuate de arheologi, filologi și oameni de știință.

Acum de la mine 

Cules de intretinere la facelia

Este important ca atunci cand ai descoperit ca iti place ceva sa faci tot ce este omenesc posibil pentru a continua. Am sa povestesc unele lucruri, in postarile viitoare, despre cum vad eu apicultura din postura celui care iubeste si lucreaza cu albinele. Am sa va impartasesc din trairile pe care le am si din cunostintele ce le detin si ce le voi acumula in viitor. Insa pana acum, din experienta, mi-am dat seama ca forma de organizare a unei familii de albine atinge de putin perfectiunea organizarii oricarei societati pe pamant. Poate ca si oamenii ar avea multe lucruri de invatat de aici. Pentru inceput am sa pun cateva poze cu fetitele mele.

 

 

Dragut

Let it Snow!

Anastasia- Once upon a december

Mos Nicolae

Impartialitatea romanului

In perioada in care Octavian Goga a fost prim ministru nu exista televiziune. Aparate de radio erau putine. De asemenea, si ziare erau putine. Asa ca oamenii nu-i prea cunosteau pe politicieni. Demnitarii nu aveau masina cu sofer. Pentru deplasari foloseau taxiul, apoi se faceau decontarile. Primul ministru Octavian Goga urma sa vorbeasca la radio. A luat un taxi pana la Casa Radio. Ajuns acolo, l-a rugat pe sofer sa-l astepte. Soferul i-a spus ca nu poate sa-l astepte pentru ca se grabeste sa ajunga acasa sa-l asculte pe primul ministru care urmeaza sa vorbeasca la radio. Atunci Octavian Goga i-a dat un bacsis gras. Vazand bacsisul, soferul i-a spus primului ministru:

"Il bag in p**** ma-sii pe primul ministru! Eu va astept pe dumneavoastra!" Intamplarea a povestit-o chiar Octavian Goga.

Multi veniti, putini chemati!

Imaginea Romaniei in ultimii 21 de ani!

In ultimii 21 de ani am auzit in cadrul multor discutii, purtate atat in mass-media, cat si in diverse locatii publice, despre sansele Romaniei de a se integra in randul tarilor civilizate din Europa. Mereu aceiasi placa: suntem in ceasul al doisprazecelea! Si iata ca in cei 21 de ani ai democratiei romanesti am ramas prizionerii acestei malefice ore cu numarul doisprazece, dar nimeni nu face nimic sa trecem mai departe la numarul 13. Poate se tem ca daca vom intra in ceasul al treisprazecelea vom avea un mare ghinion?! Insa, credeti ca poate fi mai rau decat acum? Avem structuri de stat nerentabile, produc minus valoare. Sectoarele principale ale economiei sunt doar in paginile printate destinate discursului politic. Actul de justitie este formal in functie de cum dicteaza interesele de gasca ale unor corifei autohtoni. Sistemul social si de invatamant pot fi oricand echivalate cu cele ale unor tari din Africa. Sistemul sanitar romanesc a trecut de mult hopul de a fi in moarte clinica si se desfata in acordurile prohodului pe malul gropii unde inaltii prelati ai politicii romanesti chiuie si tropaie pe lesurile rapuse de aceasta boala incurabila numita saracie. Se pare ca toti acesti destepti veniti fara chemare nu s-au gandit, inainte sa schilodeasca un popor, daca pot purta aceasta responsabilitate. Nu cred ca i-a interesat! Imi risipesc energia cu placere sa le pot aduce aminte ca i-a cam luat caruta inainte, iar martoagele din ei abia isi trag sufletul doar privind la cum se duce dracului, la vale, o tara intreaga. Oare constientizeaza ca sunt prea multi veniti si prea putini chemati? Intrebarea cred ca este legitima avand in vedere ca in ultimii 21 de ani am asistat numai la lectii de barbologie din partea unor profesori comunisti slab pregatiti in materia democratiei.