marți, 10 august 2010

Am schimbat prefixul. Si ce daca?

Astazi am schimbat prefixul varstei. Nu divulg numarul anilor pe care i-am adunat pas cu pas, va las voua placerea de a ghici acest lucru si promit ca fac cinste cu o bere celor care ofera raspunsul corect. Un lucru e sigur: nu m-am schimbat prea mult fata de acum 10 ani, poate doar la nivelul gandirii si al constientizarii responsabilitatilor pe care le am. Acum, sigur nu voi sari sa spun ca sunt un guru in a da sfaturi intelepte si a calauzi pe altii in drumul lor de atingere a succesului. As fi ipocrit sa afirm  asemea lucru, insa pot spune, fara modestie, ca in ultimii 10 ani am contribuit si eu la diverse activitati din aceasta societate, am pus si eu umarul la schimarea cursului in viata unor oameni, in sens pozitiv, am fost mereu cel care a luptat pentru corectitudine si adevar. Nu am fost (si nu voi fi) genul de om care sa tina ura fata de cei care mi-au adus prejudicii, indiferent de natura lor, dar am incercat sa corectez acele nedreptati care mi-au fost facute. Dupa ziua de azi mi-am dat seama, poate nu am vrut sa accept mai timpuriu, ca oameni care sunt doar cunostinte, colegi sau chiar pe care nu-i cunosti pot fi o pala de bucurie atunci cand tu astepti acest lucru de la cei care ar trebui sa iti ofere "de drept" aceasta satisfactie. Se spune ca ce oferi aia primesti, dar tind sa cred ca rostul cuvintelor este doar de a forma propozitii si fraze care contin diverse nuante si aceasta regula nu este universal valabila. Nu stiu daca am oferit mult si am primit putin asa cum nu stiu daca am oferit putin si am primit mult. Cred ca nu voi stii niciodata acest lucru avand in vedere ca princiipiile aritmetice nu functioneaza in acest caz. Poate ca atunci cand eu voi fi impacat cu mine voi putea sa-mi conturez in minte o vaga idee cu privire la aceasta dilema. Nici asta nu va fi suficient avand in vedere ca omul este o fiinta rapusa mereu de indoieli si atunci cand crede mai mult apare acea necunoscuta care risipeste in univers stabilitatea ideii. In concluzie nu imi rame in minte decat: "A fost ziua mea de nastere. Si ce daca? O zi normala, presarata cu zambete, felicitari, urari de la cei care nu ma asteptam si tratata cu indiferenta de cei pe care-i asteptam langa mine". Poate ca anul viitor va fi altfel, dar vestea proasta e ca tot eu voi fi actorul din rolul principal.   

2 comentarii:

  1. Indiferent de număr, eu îţi doresc sănătate şi fericire la maximum şi fără întrerupere! Dacă zici că ai schimbat prefixul înseamnă că e vorba de zeci întregi şi atunci, aş risca un 30. Am avut şi eu o perioadă când eram foarte trist de aniversarea mea pentru că îmbătrâneam cu un an. Pe urmă, mi-am dat seama că e foarte util să te bucuri de răul altuia, inclusiv al tău, aşa că acum mă bucur şi petrec pe rupte...

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc pentru urari. Raman dator cu o bere :) Rau e ca tristetea te urmeaza toata viata sub o forma sau alta, asta e problema

    RăspundețiȘtergere