luni, 13 septembrie 2010

In fiecare zi e 13

O noua saptamana. Azi e in 13, dar nu-i marti si nici vineri. Tind sa cred ca pentru unii data de 13 este in fiecare zi a saptamanii, a lunii, a anului. Cum nu se poate mai bine, tot azi, elevii vor incepe un nou an scolar. Sigur bucuria si emotiile sunt maxime, mai ales pentru piticii care pasesc pentru prima oara pragul la clasa I. Nu pot sa nu observ, insa, grija parintilor acestor copii. Chiar daca se bucura pentru ca al lor copil va incepe parcurgerea unei noi etape in viata, acestia si-au pierdut increderea ca sistemul de invatamant romanesc ar putea sa ofere proaspatului invatacel conditiile unui studiu civilizat. Sigur, nu voi lua in discutie calitatea si pregatirea dascalilor care si asa fac eforturi deosebite sa supravietuiasca, dar fara sa ne gandim la posibilitatea perfectionarii actului didactic. Indraznesc sa fac vorbire de calitatea actului de invataman la nivelul infrastructurii scolare, acolo unde de 20 de ani incoace auzim prin vocea ilustrilor ministri ca laptele si mierea curg nesfarsite. Nu am crezut o clipa aceste fantezii pubertine ale distinsilor ministeriati pentru ca e o diferenta intre a pune un pansament si alta in a face o operatie. In toti acesti ani ministrii nu s-au marginit decat la a pune pansament. Situatia infrastructurii scolare este mai mult decat jalnica in mediul rural, unde si asa conditiile de viata sunt sub orice linie de demarcatie a existentei umane. Avem scoli vechi de 100 de ani care din moment in moment stau sa se prabusesca peste elevi si dascali. Avem un mobilier de pe vremea bunicilor, avem o lipsa crunta in dotarea acestor scoli. Cine e vinovat? Sigur, nimeni! Un stat civilizat trebuie sa pregateasca oameni civilizati, insa Romania nu a auzit de asa ceva. Oriunde in Europa infrastructura are prioritate inaintea altor activitati. Infrastructura este motorul dezvoltarii care creaza accesul rapid spre modernizarea altor sectoare de activitate. As putea vorbi fara oprire despre aceasta chetiune, dar cei care trebuie sa auda oricum nu au urechi pentru astfel de lucruri si oricum se plang mereu ca nu dispun de resursele financiare necesare sistemului de invatamant. Poate va veni si ziua cand romanilor le va veni mintea la cap si vor sti sa isi ceara drepturile asa cum isi respecta obligatiile! Chiar si in aceste conditii, nu cred ca o minune ar tine mai mult de trei zile!

Un comentariu:

  1. Probabil că va veni şi ziua aia, dar mai întâi vor trebui să înveţe că bătaia doare...

    RăspundețiȘtergere